Cap 5-Revelatii

"-Era..."
-Era...ceva din trecutul meu.Eram eu,John si o fata:Elena.Oricum,cred ca a fost doar un cosmar.
-De ce?A intrebat Silver.
-Pentru ca John ma uraste,in vis eram prieteni,mergeam peste tot impreuna si eram foarte tineri,cred ca...sa fi avut vreo 17-18 ani.
-Este posibil sa nu fi fost un cosmar,zise Alicia.(Erau toti adunati in jurul meu).Ti-am spus ca John te cunoaste foarte bine.El a insistat sa nu iti zburam capul de pe umeri.
-Chiar de ar fi asa,ce a putut sa il schimbe incat sa ma urasca?
-Uiti poate ca acum este un vampir?Chiar de a avut o viata inainte,a trebuit sa renunte la ea si sa se ascunda din cauza vanatorilor.Noi ne-am acceptat soarta,dar avem regrete.Fiecare a avut ceva:familie,prieteni,iubiti,sot,sotie.Toti uram faptul ca stim ca ei sunt acolo,ii putem vedea,dar nu vrem sa ii punem in pericol si nici pe noi.Ajungi sa te urasti pe tine insati pentru ceea ce ai devenit.Oricum,doar John stie sa iti raspunda,daca o sa vrea.Nu e prea sociabil...
-Am fost!
Cine stie de cand statea si asculta John.M-am uitat in directia lui.Avea chipul impietrit iar ochii parca ii aruncau fulgere.
-Da,am fost sociabil in alta viata,o viata in care eram fericit,dar cercetatorul nostru era prea ocupat sa vada asta.
Vocea ii tremura un pic,se simtea amaraciune in ea,dezamagire si ura.
-V-ati intors deja?Intreaba Ema.
-Da,am refacut rezerva.Doua zile nu va trebui sa iesim.Spuse Paolo.Sper sa ne piarda urma Antonio. Mirosul lui se simte la poalele muntelui.
-Deja?Va trebui sa facem ceva in privinta lui,spuse Silver.
-Sa ne refacem puterile si poate o sa avem o sansa.
-Stiti toti ca este foarte puternic.Francesco,ti-a revenit memoria?Intreaba Paolo.
-Doar un flash,imi pare rau.Am raspuns .
-Incearca sa iti amintesti.Contam pe cunostintele tale impotriva lui Antonio.
Eram debosolat.Toate noile informatii din ultima vreme incercau sa-si faca loc in creerul meu.John a spus ca eram "cercetator".Probabil descoperisem ceva ce avea legatura cu ei,dar creerul meu refuza sa faca lumina.Hm...poate mai tarziu.Si Elena...fata din vis,cine era,era reala,a fost,este?Trebuia sa-mi amintesc.
Involuntar,am dus mana la piept descoperind un medalion.L-am cercetat.Era din argint masiv,reprezentand o carte.Era si o gravura in latina ce insemna: "Crezi si totul este Posibil".Curios.erau si patru semne gravate in fiecare colt al medalionului: o cruce,un pumnal,un varf de sageata si un sarpe.Nu am vazut nici un mecanism de deschidere si am banuit ca doar o combinatie a acelor semne il va deschide.Dar care?In fata ochilor a aparut Elena care imi spunea:Nu uita,sarpele indoielii i-a facut pe multi sa-si piarda credinta.
Atunci am stiut.Am apasat in acelasi timp sarpele si crucea,medalionul s-a deschis,iar din interior mi-a zambit...Elena...

_____________________________________
Nota de autor : Imi pare rau pentru intarziere si pentru acest scurt capitol,dar de cand am inceput scoala nu am mai avut timp sa postez la aceasta poveste avand inca una la care lucrez in paralel . In cateva zile o sa apara si urmatorul capitol .
Enjoy ! <3