sâmbătă, 31 iulie 2010

Cap 3:Vampir...


-Calmeaza-te,vin acum prietene.Mi-a spus.                                           Nu ştiu de ce,dar fara ca-l vad,am simţit ca îl urăsc.Probabil din cauza vocii care trăda superioritate,aroganta.Intrînd în raza lumanarii impresia mea s-a accentuat.Chipul sau,deşi frumos,avea o duritate ca de piatra necioplita.Parul saten,drept,era tăiat impecabil,chipul era oval,o barbie împinsă înainte ca trăda încăpăţînare,iar ochii...era ceva la ei,ceva familiar parcă.Nu-mi dădeam seama ce este,poate culoarea albăstrui închis îmi dădea acea impresie.Mişcările de felina tradau un corp atletic,bine lucrat,hainele erau elegente,se vedea ca erau alese cu grija.              

-Nu înţeleg,eu nu te cunosc.Cine eşti?                                                     -Hm...O sa îţi i-a mai mult timp decît mie cred.Oricum o sa îţi aduci aminte.Numele meu este John.                                                              

-Doar atît?John?Am întrebat.                                                                  -Da,doar atît.Am avut prea multe nume.Am început sa fac speculatii pe seama lui:Ce era?De cine se ascundea?Deoarece doar infractorii nu îşi spuneau numele,poate chiar un ucigaş plătit...Aveam de gînd sa aflu,dar atunci a aparut un cap`sor balai,avea ochii negri,sprîncenele frumos conturate,o gura mica cu buze carnoase,nu credeam ca are mai mult de 16 ani.                                                                                                                                 -Îmi pare bine Francesco,numele meu este Anna .Avea o voce frumoasă,dar puteam sa simt un accent străin.                                                                                                                                                 -Si mie îmi pare bine..De unde eşti?Scuza-ma ca sunt atît de direct,dar ai un accent straniu.
-Sunt de departe,din Rusia.
-Rusia?
-Mda,am calatorit mult,am văzut multe locuri si deocamdată m-am stabilit aici.                             În acel moment eram asezati la masa 5 persoane:Paolo,Eu,John,Alicia si Anna .                               -Sper ca nu începeţi fără noi,suntem mai leneşi,dar si noi facem parte din familie.                            -Credeam ca nu va mai treziţi,spuse Paolo.Francesco,ti-i prezint pe Silver si Emma.Silver îşi merita numele.Sa fi avut vreo 26 de ani,dar parul îi era argintiu,neingrijit si lung.Emma era opusul sau,parul îi cadea prins în coada la spate,la fel de lung ca a lui Silver.Nu vedeam dacă era vopsită sau era culoarea ei naturală:roşcată.Vroiam sa o întreb,dar ceva îmi spunea sa nu fac lucrul acesta.Am ascultat instinctul si am întrebat cu totul altceva:Cine sunteţi?Si cine sunt eu?   -Poate ca o sa fi şocat cînd o sa auzi,dar este purul adevar,spuse Paolo.Suntem ceea ce oamenii numesc VAMPIRI!!
-CEE??!!Am urlat eu.                                                                                                                                    -Linisteste-te si asculta,zise John.
-Oamenii ne cunosc din cauza legendei lui Vlad Dracula,dar adevărul este undeva la mijloc.Toata lumea ne priveşte ca pe nişte monştrii,dar nu noi suntem vinovaţi.Am făcut cercetări,iar ADN-ul nostru se schimba,nu suntem immortali cum se crede,trăim o viaţa normală dpdv al vîrstei,doar ca organismul nostru renunţa la hrana solidă.Sîngele,orice fel de sînge este inloocuitorul hranei normale.Avem nevoie de circa un litru pe zi iar lipsa lui accelereaza imbatranirea celulelor ,fapt ce duce la similitudinea cu un monstru,deformarea feţei si în final la moarte.Soarele nu ne omoară,asa cum ai văzut în anumite filme..doar da o stare de discomfor.Vei fi un om normal cu o singura condiţie.Spuse Paolo
-Care?Am întrebat eu.
-Ai grija de capul tău.
-De ce?
-Pentru ca alti ca noi ne vaneaza pentru supremaţie,iar mulţi oameni pentru ceea ce suntem.A...inca ceva.O data pe luna trebuie sa ne hranim cu sînge uman.Nu ne place sa ne omoram semenii,dar trebuie sa supravietuim.Sa ai grija... Fiindcă în momentul hranirii caninii nostrii secretă o toxina puternica,eliberată după hranire omoară animalul sau persoana.În schimb eliberare ei înainte de hranire atrage după sine un nou nascut , ca tine.Acum gata.Urmeaza hranirea.                                                                                                                             În acel moment am simţit un imbol în stomac,o senzatie de foame.
-Va trebui sa beau si eu,nu?
-A,da,uitasem.Alicia,vrei te rog sa mai aduci un pahar si pentru Francesco?
-Da,desigur.Sper ca mai este.Nu am vanat de doua zile...
A iesit din camera si dupa putin timp s.a intors cu paharul jumatate.
-Este ultimul.Va trebui sa vanam in noaptea asta.
-Si eu?Am intrebat.
-Tu nu,deocamdata..Raspunse John.Trebuie sa cresti.A spus sarcartic.
-John,gata!Intervenii Paolo.Nu el este dusmanul.
-Nu,dar a fost...  

2 comentarii:

  1. Dracula,huh?:))
    E legat de Transilvaniaa(yaaay!)
    John asta e cam ciudat:))
    In fine...imi placee
    Sa faci next'uri mai luungi:D
    Spor la scris in continuare:*

    RăspundețiȘtergere
  2. I love your blog!
    my name's martina and I come back Italy...I would like you follow me! I wait you and your tips!kiss kiss ^^

    RăspundețiȘtergere